alăptarea în sarcină și alăptarea în tandem
Alăptarea în sarcină și alăptarea în tandem

Despre alăptarea în sarcină și alăptarea în tandem. Provocări şi satisfacții.

Despre alăptarea în sarcină și alăptarea în tandem. Provocări şi satisfacții.

Când am rămas însărcinată cu Ania, Mihai încă nu împlinise doi ani. Familia și majoritatea prietenilor știau cât de atașat era el de mine și că încă îl alăptam. Deși nu mă gândeam la înțărcare, primeam tot mai multe atenționări cu privire la cât de periculos e să alăptezi în sarcină, că bebele din burtică nu va primi toți nutrienții necesari şi că există riscul să pierd sarcina. Medicul care îmi urmărea evoluția sarcinii ma sfătuia şi el să înțarc, însă nu pentru că sarcina ar fi fost cu probleme, ci în ideea că îmi va fi mult prea greu să alăptez doi copii. Cum liniștea copilului cel mare și sănătatea celui din burtică, erau cele mai importante pentru mine, am început să mă documentez tot mai mult referitor la alăptarea în tandem. Am citit toate articolele, toate studiile găsite, toate părerile mămicilor care au trecut prin asta. Astfel, am ajuns la concluzia că, atunci când va avea cea mai mare nevoie de mine și de alinare, nu îl voi priva de sânul care îi aduce pacea şi liniştea atât de importantă.

Alăptarea în sarcină

Primul trimestru a trecut destul de ușor, nu am întâmpinat prea multe dificultăți, am avut câteva contracții uşoare în timpul cărora îi atrăgeam lui Mihai atenția către alte activităti. În al doilea trimestru, sânii au devenit mai sensibili şi am început să simt disconfort la alăptare. În trimestrul al treilea, lactația a scăzut atât de mult, încât am crezut că Mihai se va autoînțărca. Povestea are un deznodământ fericit. Toate grijile mi-au fost spulberate în momentul în care am născut-o pe Ania, o fetiță perfect sănătoasă.

Alăptarea în tandem

Dacă la Mihai, datorită frenului restrictiv, am trecut prin toate provocările alăptării (ragade, canale înfundate, mastită), cu Ania alaptarea a fost lină, ca în povești. Când am ajuns acasă, am crezut că Mihai a uitat de sân, însă după ce a făcut cunoștință cu surioara lui, primul lucru a fost să întrebe: „Mami, îmi dai țiți?” Primele luni nu au fost deloc ușoare, deși încercam să îl distrag cu tot felul de lucruri și îi ofeream ce știam că îi place mai mult, atunci când o vedea pe cea mică la sân, sau ieşeam din cameră, imediat venea la mine. Uneori sugea chiar mai mult decât ea. Pe lângă bucuria și împlinirea pe care o simțeam atunci când erau amândoi atașați la sân, simțeam și o stare de agitație și din instinct, îmi venea să îl resping. Atunci îmi aminteam de comparația pe care o auzisem referitor la ce i-aş fi putut transmite dacă l-aş fi respins: „Tu nu mai ai voie să mănânci din înghețata ta preferată, doar te poți uita la surioara ta cum mănâncă!

Poveste cu final fericit! 🙂

După ce s-au mai așezat lucrurile și a văzut că surioara lui nu îi va lua locul, așa cum îi auzise pe mulți din jur spunându-i, a început să sugă tot mai rar. Am stabilit apoi o rutină confortabilă pentru toți trei. După aproximativ trei luni, când s-a reglat lactația, procesul de alăptare a devenit tot mai frumos şi plăcut. Un alt aspect de care m-am bucurat a fost sincronizarea orelor de somn a celor doi omuleți, fapt ce-mi oferea un răgaz de care mă bucuram enorm.
Acela a fost momentul în care în mintea mea a încolțit ideea bijuteriilor cu lapte matern. Îmi doream o bijuterie unică, personalizată, care să păstreze vie amintirea acestor momente unice. Noi trei, un tandem la care doar visasem. Un vis împlinit pe care voiam să îl imortalizez. Acum, la aproape doi ani distanță, după atâta timp prețios de alăptare în tandem, nimic nu mi se mai pare imposibil, atâta timp cât este făcut din dragoste, cu dragoste.

Înainte de a alege alăptarea în tandem, consultă medicul!

Ştiu că povestea noastră este una fericită însă, din pacate, nu toate sunt așa. Nici pentru noi nu a fost un drum lin, însă a fost o decizie asumată. Dacă vreți să porniți pe acest drum, este absolut necesar să vă consultați cu medicul care vă monitorizează sarcina, să vă asigurați că nu este o sarcină cu probleme. Înarmați-vă cu multă răbdare și aveți credința că veți trece peste toate încercările. Merită!
Mai jos, vă las câteva link-uri, care pe mine m-au ajutat enorm în perioada aceea. Între o înțărcare bruscă şi o alăptare în tandem, aş alege întotdeauna cea de-a doua variantă. Să avem copilaşi sănătoşi şi fericiți! Vă îmbrățişez!

Link-uri utile:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *